Durere la fiecare înghițitură, amigdale mărite și senzația că aveți ceva blocat în gât. Amigdalita poate transforma rapid o simplă senzație de iritație în gât într-o afecțiune neplăcută, însoțită de febră și oboseală accentuată. Totuși, nu orice inflamație necesită antibiotice. Tratamentul depinde în primul rând de cauza și evoluția acesteia.
Amigdalele se află pe ambele părți ale zonei posterioare a gâtului. Ele fac parte din sistemul imunitar și ajută la captarea microorganismelor care pătrund în organism prin gură și nas. Însă tocmai contactul cu virusurile și bacteriile face ca amigdalele însele să se poată inflama.
sursă: magnific.com
Ce este amigdalita și ce o provoacă?
Amigdalita, denumită medical tonsilită, apare cel mai frecvent în urma unei infecții. Majoritatea cazurilor sunt provocate de virusuri, de exemplu virusurile asociate cu răceala sau gripa. Însă și bacteriile pot sta la baza inflamației. Printre cei mai cunoscuți agenți patogeni se numără Streptococcus pyogenes, adică streptococul de grup A.
Nu este întotdeauna simplu să determinați cauza doar privind în gât. Depunerile albe de pe amigdale nu înseamnă automat că aveți nevoie de antibiotice.
CDC avertizează că streptococul provoacă aproximativ unul din zece cazuri de durere în gât la adulți și aproximativ trei din zece la copii. Prin urmare, majoritatea durerilor în gât nu au origine streptococică.
Infecțiile se răspândesc în principal prin contact apropiat cu o persoană bolnavă. Folosirea în comun a paharelor sau tacâmurilor, tusea, strănutul sau petrecerea timpului în colectivitate cresc riscul.
Ce tipuri de amigdalită există?
Amigdalita poate fi clasificată atât în funcție de cauză, cât și de evoluția sa. Din punctul de vedere al agentului cauzator, distingem în principal inflamația virală și cea bacteriană.
Amigdalita virală apare cel mai frecvent. Durerea în gât poate fi însoțită de simptome tipice unei afecțiuni virale, cum ar fi răceala, tusea sau răgușeala. Antibioticele nu ajută în acest caz.
Amigdalita bacteriană poate avea o evoluție mai pronunțată. Infecția streptococică provoacă adesea o durere bruscă în gât, febră, durere la înghițire, amigdale roșii și umflate sau ganglioni limfatici măriți la nivelul gâtului. Tusea și răceala tind să lipsească în cazul unei infecții streptococice tipice.
În funcție de durata și reapariția problemelor, puteți întâlni și termenii amigdalită acută, recurentă și cronică. Inflamația acută apare brusc și dispare după tratament sau după ce infecția se remite. În cazul inflamației recurente, problemele reapar de mai multe ori. Inflamația cronică persistă mai mult timp și poate duce la luarea în considerare a altor opțiuni de tratament, inclusiv îndepărtarea amigdalelor.
Cum se manifestă amigdalita?
Simptomele depind atât de agentul cauzator, cât și de intensitatea infecției. Printre cele mai frecvente manifestări se numără amigdalele roșii și mărite, durerea în gât și înghițirea dureroasă sau dificilă. De asemenea, pot apărea:
- depuneri sau pete albe ori gălbui pe amigdale,
- febră,
- ganglioni limfatici sensibili și măriți la nivelul gâtului,
- respirație urât mirositoare,
- voce răgușită sau modificată,
- durere de cap,
- oboseală și slăbiciune generală.
În special la copii pot apărea uneori dureri abdominale, lipsa poftei de mâncare sau salivarea excesivă cauzată de înghițirea dureroasă.
Cum stabilește medicul dacă aveți nevoie de antibiotice?
Examinarea gâtului îi oferă medicului multe informații, însă, dacă suspectează o infecție streptococică, poate efectua un exsudat faringian și un test rapid pentru streptococ. O altă opțiune este cultivarea probei.
Testul rapid oferă rezultatul într-un timp relativ scurt. Cultura durează mai mult, dar poate detecta și o infecție pe care testul rapid nu a identificat-o.
Această examinare ajută la prevenirea utilizării inutile a antibioticelor. Amigdalita virală nu poate fi vindecată cu antibiotice. În cazul unei infecții streptococice confirmate, medicul poate însă prescrie antibiotice, deoarece acestea scurtează durata simptomelor, reduc transmiterea infecției și riscul anumitor complicații.
Ce ajută în cazul amigdalitei?
În cazul unei infecții virale, tratamentul se concentrează în principal pe ameliorarea simptomelor și pe crearea condițiilor necesare pentru ca organismul să lupte cu infecția.
Asigurați-vă suficientă odihnă și hidratare. O supă caldă, ceaiul sau apa caldă cu miere pot calma gâtul. Unele persoane preferă, dimpotrivă, băuturile sau alimentele reci. Gargara cu apă caldă și sărată și umidificarea aerului uscat din încăpere pot fi de asemenea utile.
Pentru durere și febră puteți utiliza, conform dozelor recomandate, medicamente disponibile fără prescripție medicală, de exemplu cele care conțin paracetamol sau ibuprofen, dacă le puteți lua.
Dacă medicul confirmă amigdalita bacteriană și vă prescrie antibiotice, luați-le exact conform indicațiilor sale. Nu întrerupeți tratamentul din proprie inițiativă doar pentru că vă simțiți mai bine după câteva zile.
Când poate deveni periculoasă amigdalita?
Majoritatea infecțiilor dispar fără consecințe grave. Complicațiile nu trebuie însă subestimate. În cazul problemelor recurente sau cronice, inflamația poate avea legătură, de exemplu, cu tulburările de respirație în timpul somnului.
Printre complicațiile mai grave se numără abcesul periamigdalian, adică acumularea de puroi în jurul amigdalei. Acesta poate provoca durere unilaterală intensă, dificultăți la înghițire și uneori chiar probleme de respirație.
Solicitați ajutor medical în special dacă aveți febră mare sau persistentă, dificultăți semnificative la înghițire sau dacă starea dumneavoastră nu se îmbunătățește. Dificultățile de respirație, problemele severe de înghițire sau incapacitatea de a înghiți saliva necesită asistență medicală rapidă.
sursă: magnific.com
Poate fi prevenită amigdalita?
Nu există o metodă care să vă garanteze protecție completă. Totuși, puteți reduce riscul în mod similar altor infecții ale căilor respiratorii. Spălați-vă regulat pe mâini, nu beți din același pahar cu o persoană bolnavă și nu folosiți în comun tacâmurile sau alimentele. Acoperiți-vă gura și nasul atunci când tușiți sau strănutați.
Dacă vă îmbolnăviți, acordați-i organismului timp pentru recuperare și limitați contactul apropiat cu alte persoane. În cazul unei infecții streptococice confirmate, CDC recomandă revenirea la serviciu sau la școală numai după dispariția febrei și după cel puțin 12 până la 24 de ore de la începerea tratamentului antibiotic adecvat.
FAQ: Cele mai frecvente întrebări despre amigdalită
- Cum pot deosebi amigdalita virală de cea bacteriană?
Simptomele se pot suprapune, astfel încât nu le puteți diferenția întotdeauna cu certitudine acasă. Răceala, tusea și răgușeala indică mai degrabă o infecție virală. În cazul unei infecții streptococice pot apărea brusc dureri puternice în gât, febră, amigdale umflate și ganglioni limfatici măriți. Examinarea medicală și testul pentru streptococ pot oferi un răspuns sigur. - Orice amigdalită necesită antibiotice?
Nu. Antibioticele acționează împotriva bacteriilor, nu împotriva virusurilor. Medicul le poate prescrie în cazul unei infecții bacteriene confirmate sau, în funcție de circumstanțe, suspectate în mod justificat. În cazul inflamației virale, tratamentul se concentrează în principal pe ameliorarea simptomelor. - Cât durează amigdalita?
Durata bolii depinde de cauza și severitatea acesteia. În cazul amigdalitei virale, starea se ameliorează adesea în aproximativ o săptămână, însă uneori recuperarea poate dura mai mult. Dacă simptomele se agravează, reapar în mod repetat sau nu dispar, consultați medicul.
Surse de informații:
1. Amigdalită, NHS
2. Remedii la domiciliu pentru amigdalită, Healthline
3. Ce este amigdalita?, Cleeland Clinic
4. Ghiduri clinice pentru faringita streptococică de grup A, CDC
Publicat: 5 septembrie 2026 • Actualizat: 5 septembrie 2026
